Exista un film italian, de altfel unul foarte bun Ladri di biciclete. In esenta nu avea mare legatura cu bicicleta, era mai degraba o alegorie filosofica. Nu e nimic filosofic insa in modul in care se fura biciclete in Romania. Mai ales in Bucuresti. Nu se fura numai in Romania, asta e clar. Insa la noi hotii de biciclete sunt mai inventivi. Nu se dau in laturi de la nimic. N-or fi ei amatori de ciclism, dar la antifurt se pricep. Pe bune. Le taie cu o precizie inspaimantatoare. Le taie in parcari, pe trotoare, in scari de bloc, pe balcoane.
Le taie cu freza, cu ferastraul, cu flexul. La mine la firma, in parcarea pazita din fata, din rastelul special destinat bicicletelor, din fata camerei video, s-au furat vreo doua bucati. Acum, e greu sa ne imaginam frustrarea cuiva care se intoarce unde isi lasase bicla si gaseste un mare gol. Se opreste, se uita in stanga, in dreapta. I se pune un nod in gat in timp ce face zeci de pasi in susul si in josul strazii, cu speranta ca are un simt al orientarii atat de nul incat a uitat unde a pus-o. Nimic. Evaporata. Apoi dupa negare apare frustrarea, furia si in final acceptarea.
Cat despre Politie, foarte putini reclama furtul. Cica nu e bine, pentru ca sticletii chiar se intampla sa le gaseasca. Altii sfatuiesc sa va duceti in targuri dubioase de la marginea oraselor, cu mainile adanci in buzunarele fasului, ca sa-ti cauti bicicleta printre tarabe si cartoane. Ideea e desi se poate sa o gasesti agatata de bratul vreunui dubios, nu prea ai ce sa faci si sa dovedesti ca e bicicleta ta. Poti sa vii cu toata circa de politie dupa tine, ca sa dovedesti ca e a ta iti trebui nu stiu ce serie a cadrului. In fine, complicat. Multi dintre noi avem biciclete in care am investit ceva (in a mea cred ca am bagat cateva mii de RON numai in imbunatatiri). Va recomand sa nu circulati cu ea in oras, nici macar la munca. Riscati prea mult. Si nu se baga nimeni. Unei fete i-au uschit-o de sub nasul a doi politisti, la Unirii. Unui prieten de-al meu i-au furat doua Merida din scara blocului pana i-a venit mintea la cap si si-a parcat-o in sufragerie.
E o pierdere grea. Nu lasati loc de dileme. Dormiti cu ele in pat. Pe bune!
Le taie cu freza, cu ferastraul, cu flexul. La mine la firma, in parcarea pazita din fata, din rastelul special destinat bicicletelor, din fata camerei video, s-au furat vreo doua bucati. Acum, e greu sa ne imaginam frustrarea cuiva care se intoarce unde isi lasase bicla si gaseste un mare gol. Se opreste, se uita in stanga, in dreapta. I se pune un nod in gat in timp ce face zeci de pasi in susul si in josul strazii, cu speranta ca are un simt al orientarii atat de nul incat a uitat unde a pus-o. Nimic. Evaporata. Apoi dupa negare apare frustrarea, furia si in final acceptarea.
Cat despre Politie, foarte putini reclama furtul. Cica nu e bine, pentru ca sticletii chiar se intampla sa le gaseasca. Altii sfatuiesc sa va duceti in targuri dubioase de la marginea oraselor, cu mainile adanci in buzunarele fasului, ca sa-ti cauti bicicleta printre tarabe si cartoane. Ideea e desi se poate sa o gasesti agatata de bratul vreunui dubios, nu prea ai ce sa faci si sa dovedesti ca e bicicleta ta. Poti sa vii cu toata circa de politie dupa tine, ca sa dovedesti ca e a ta iti trebui nu stiu ce serie a cadrului. In fine, complicat. Multi dintre noi avem biciclete in care am investit ceva (in a mea cred ca am bagat cateva mii de RON numai in imbunatatiri). Va recomand sa nu circulati cu ea in oras, nici macar la munca. Riscati prea mult. Si nu se baga nimeni. Unei fete i-au uschit-o de sub nasul a doi politisti, la Unirii. Unui prieten de-al meu i-au furat doua Merida din scara blocului pana i-a venit mintea la cap si si-a parcat-o in sufragerie.
E o pierdere grea. Nu lasati loc de dileme. Dormiti cu ele in pat. Pe bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu